Cum vede psihologia mentalul colectiv, cît de mult aparținem acestuia?
Poate fi părăsit, ce implică despărțirea de el?
Cuprins:
- Spiritualitatea – goana după sens
- Medicina împăcării – NMG
- Psihologia Babilonului
- Economia resurselor infinite
Toate neajunsurile (recunoscute sau nu) vieții de zi cu zi pun presiune crescîndă pe individ. ”Realitatea” poveștii personale, cea cu care ne-am obișnuit, vine tot mai mult în conflict cu cealaltă realitate – obiectivă.
Prima, cea creată din convingeri, idei, credințe, s-a așternut ca un covor de praf peste mintea profundă.
Povestea ta, a mea, a celor din jur e întreținută de un Povestitor, o Voce.
– Vocile celor mulți constituie mentalul colectiv, care e asemenea unei cetăți.
Ca un staul cu oi burnițate, ce se împing de colo-colo și își repetă constant convingeri ce îi fac să semene, conferindu-le astfel un sentiment iluzoriu de siguranță.
– Recunoașterea miturilor ce compun mentalul colectiv are efectul unui seism asupra coloanelor ce susțin realitatea individului.
Demolarea lor implică prăbușirea a părți din existența sa.
– Astfel ajungi să te excluzi din Cetate, să părăsești locul care îți oferă confort, dar în același timp produce neplăcere și chin.
Primul pas e Revolta, nu poți sări peste furie.🙏
Apoi, drumul continuă cînd hulirea e înlocuită treptat de resemnare, multă derută, spirit tot mai critic, durere, iar in final detașare.
E un drum al oaselor în care tu nu ești Mărgelatu, unul ce la început pare lung și fără căpătîi.
Drumul nu îl faci tu, egoul doar primește șuturi succesive din partea Divinității.
– Așa poți privi mai cu îngăduință la ce se întîmplă azi cu o pătură tot mai largă de oameni, și de ce nu, chiar cu tine.
– vei putea desluși ce determină ieșirea sau rămînerea în zona de confort, și care sînt capcanele și trucurile minții pentru a împiedica aceasta.
În ultimii ani e tot mai evident că are loc o reformatare mentală a multora dintre noi, de care avem sau nu habar.
– Ne putem întreba de exemplu dacă atenția în sine este cea care decide cît de mult te lași păcălit de propria minte, sau poate altceva?
– Ce ascute atenția ? 🙂 Să fie oare acel lucru neplăcut de care fugim instinctiv?
Unul care începe cu ”S”, și căruia societatea de azi aproape că nu îi pătrunde deloc sensul.
…poți observa că cele enumerate aici (la afară din cetate) derivă din principalele mituri, și sînt discutate în amănunt în scrieri…
Spiritualitatea - goana după sens
Simți că vrei și poți mai mult de la tine ? Ai început să te smulgi din zona de confort? Ți-ai exersat voința, întărit disciplina și decis să continui pentru a bifa următoarele:
- Realizarea obiectivelor personale
- Îmbunătățirea performanțelor, a abilităților de comunicare și relaționare
- Creșterea productivității, a încrederii în sine
- Descoperirea și realizarea potențialului
- Înțelegerea mai profundă a propriilor valori și a direcției personale
- Obținerea stării de bine și a armoniei interioare
Și totuși ajungi să contempli la ”sensul/nonsenul vieții”, împotmolit în trafic, și dezamăgit că iubita nu apreciază suficient realizările tale,… atunci poți încerca ceva nou, diferit:
Spiritualitatea 🙏
Sau dacă te-ai decis să o iei pe scurtătură, acoperind neajunsurile de tot felul cu dream catch-uri, boluri tibetane și mantre. atunci ia în calcul spiritualitatea – e ultima șmecherie, cea mai tare chestie, uneori merge și la gagici.
Fiind spiritual, ești 3 clase peste gregarii care rătăcesc zigzagant prin Maya, și nu au avut înțelepciunea să își releve Sinele. Tu ai făcut asta, de acum ești una cu Sursa, iar frustrările de care nu ai scăpat sînt din cauza că sufletul tău se simte încorsetat în această vibrație joasă de pe Terra.
Spiritualitatea, dincolo de ironia de mai sus, trebuie spus că e un nivel de conștiință superior, cel în care egoul s-a prins de faptul că există legătură între Inteligența divină și om.
Neajunsul fiind că acel om nu s-a prins deocamdată că nu are un ego, ci e chiar egoul.
Obsesia devenitului nu poate fi conciliată, e ca oxigenul, te agăți de orice crezi că te poate ajuta să te simți mai bine.
• Psihologia și spiritualitatea și-au dat mîna într-un scop comun – ascunderea adevăratei noastre identități, care numai reală nu e.👻
Ca de pildă: tot ce facem și exhalăm în jur e doar seriozitate (după 30 mai ales), individualism și consumerism emoțional compulsiv.
Sîntem pe punctul de a porni încă un război, azi ideile ne divid mai crunt decît ar putea reuși cineva (din afară) vreodată, dar Nu-nu ,noi nu sîntem egoul, sîntem ființe de lumină, oameni, persoane decente și jucăușe”.
Nu-i așa ?
Sigur, că da? Ce ne spunem între noi, aia e.
Cine o să ne contrazică ?
😊
Medicina împăcării - NMG
Ieșirea din caverna minții scoate la lumină convingeri ce afectează corpul.
Apartenența la mentalul colectiv, pe lingă iluzia de siguranță, mai are un efect ce nu poate fi ignorat, ce ține de fiziologia/ funcționarea propriul corp.
Medicina clasică sau alopată a apărut acum peste 200 de ani, într-o vreme cînd paradigma religioasă era omniprezentă, fiind unica viziune asupra lumii.
Mințile primilor cercetători care au studiat și înțeles funcționarea corpului erau îmbibate de „manitu amuh nana”.
– Așa a început și continuat un secol și ceva mai tîrziu, cînd a apărut microscopul, pe aceeași direcție, a dihotomiei ”dumnezeu”- ”diavol”.
Conform principiului ”precum în cer așa și pe pămînt”, activitatea celulelor – cînd unele le ”mîncau” pe altele, a fost înțeleasă prin prisma războiului dintre cele două ”entități” despre care se credea că guvernează lumea: diavol și dumnezeu.
• Dacă ochiul din spatele obiectivului e religios, pot să se grupeze bacteriile de pe lamelă sub forma literelor: ”N.o.i n.u s.î.n.t.e.m m.a.l.e.f.i.c.i”, că tot nu vei pricepe mesajul.
– Au existat chiar și atunci ”conspiraționiști” care au contestat rigurozitatea experimentelor lui Pasteur, se pare că la finalul vieții acesta și-a recunoscut greșelile, la fel și Virchow.
Doar că nu s-a dorit a se ține cont de ce spuneau Bernard și Dechamp, pentru că mentalitatea religioasă era covîrșitoare.
– Medicina alopată, născută dintr-o dogmă religioasă, a devenit ea însăși una.
____________________________________
Înverșunarea cu care medicina contestă orice e diferit de manual, este lesne de înțeles. Nu-și riscă nimeni diplomele înrămate.
…așa începea saga relației cu propriul corp, în care ”Dumnezeul” este de data asta, medicina alopată.
Și aici revolta e necesară, ura, dar e bine pentru ficatul tău să ai în vedere că acestea sînt etape temporare.
Scopul ducerii atenției pe acest subiect este, nu de a înțelege de ce azi așa-zisul ”cancer” de exemplu, a devenit o industrie, ci a începe demontarea dogmei alopate instalată în subconștient.
Astfel, în loc să te lupți cu cancerul, poți arunca o privire către motivul pentru care creierul a pornit producerea de celule modificate sau în exces.
Cancerul fiind în mod uimitor, cel mai ușor de înțeles.
E adevărat și că nu poți opri pe nimeni din calea suferinței, dacă nu e momentul.
Asta nu înseamnă că nimeni nu are mîinile pătate de sînge, doar că din punctul de vedere personal, al celui care vrea să își înțeleagă mai bine mintea și corpul, demersul urii nu îi aduce foloase pe termen lung.
Vei găsi exemple concrete de situații din care poți înțelege ce se întîmplă cînd vrei să ajuți pe cineva ce nu e pregătit să renunțe la suferință.
Am încercat de cîteva ori să ofer alt ”traseu” unor persoane care deja suferiseră enorm, și de fiecare dată mintea găsea calea să uite ce a înțeles, sau să nu poată acționa.
Modul cum operează mintea în aceste situații e fascinant, de o inteligență uimitoare, trucuri adaptate perfect contextului și totuși de o simplitate izbitoare, dacă privești tiparul, intenția care le creează.
Psihologia Babilonului
Nici această știință nu lipsește din simfonia absurdului.
Cum stăm azi:
De 100 de ani definițiile componentelor și trăsăturilor persoanei sînt:
- Ego, id, super-ego, dacă îl întrebi pe Freud
- Sine real, ideal și perceput, dacă îl întrebi pe C. Rogers
- Sinele rațional, sinele emotiv, sinele spiritual și sinele fiziologic, după părerea lui Asagioli
- Sinele social, sinele condiționat, necondiționat, sinele amplu, după alte păreri
- ”În sine”, ”pentru sine”, dasein, și lista continuă
– Mai avem preconștient, inconștient, subconștient, avem arhetipuri, complexe, concepte, avem anima animus, teorii, modele, apoi ierarhii a nevoilor, zone și etape de dezvoltare, avem extraversie, agreabilitate, neuroticism, și asta e doar o parte. 🤪
O shaorma cu de toate, o orchestră fără dirijor, o menajerie fără garduri și porți.
Elefantul din living – această teribilă fragmentare și nepunere în acord. Bunicuța în pijamale din ateneul cercetării minții , o stînjeneală păstrată discret în fundal…starleta fiind credibilitatea necesară menținerii prestanței.
Psihologii e și ei oameni, și nu de oricare, ci cu diplome cu parafe înrămate argintiu.
Iar ca orice om-ego, are un calcul de făcut și pus în balanță bucuria de a descoperi, și necesitatea recunoașterii sale ca individ înzestrat, care are ceva de spus agorei.
Ghici care primează, mai ales după o vîrstă? 🙂
• Cam așa arată tabloul încremenirii în timp.
Iar dacă te întrebi de ce nu se face nițică ordine, răspunsul e că nu se poate.
Psihologia e depășită structural, nu e loc de reforme.
E un întreg tablou ce poate fi întrezărit pe parcurs.
– Uneori e scoasă în față cartea psihologiei transpersonale, ca să mai schimbe din aerul îmbîcsit al stagnării, pentru a da impresia că există totuși un progres.
Nu, nu există.
Las continuarea explicației pentru postări, alături de creionarea elefantului pe care-l avem în față azi.
🐘
Economia resurselor infinite
Ca într-o piesă de teatru absurd, studenții de la ASE învață despre o economie (fără fundație) ce își bazează resursele pe un număr de planete multiple, în timp ce oamenii de afaceri caută să își maximeze profitul.
Ce lucruri nesemnificative se mai întîmplă între timp?
Shopping compulsiv nestingherit, pași rapizi către distrugerea Biosferei și ruperea lanțului trofic.
Și încă un amănunt la fel de nesemnificativ:
– Desi productivitatea a crescut exponențial de mai bine de un secol, nu știu cum se face, dar azi muncim aproape la fel mult.
De ce ?? 🤔
Dar nu contează, noi avem treabă în rotița de hamster pentru a duce la îndeplinire un scenariu distopic de lume postapocaliptică.
Noroc cu crizele care se adîncesc, altfel nimic nu ne-ar fi oprit din cursa de șobolani a sclaviei moderne.
Iar politicul: e preocupat de… putere, ce altceva ? De cum stabilim cine e bătăușul cel mare din curtea școlii, și care sînt găștile musculoase.
🤦♂️
