Perioada negării, negării suferinței.
În această fază se află majoritatea, lumea experimentează o criză generală acută.
Totul începe se năruie. Societățile lui homo sapiens își schimbă trăsăturile între ele, capitalismul devine o colecție centralizată de monopoluri corporatiste, Occidentul imită și întrece dictatura rusă (3300 arestări în UK vs 400 Rusia, într-un an pentru delicte de opinie), iar masele, unele neagă, altele critică deraierea Vestului.
Interacțiunea lui homo sapiens adult cu semenii, animalele, mediul, și nu în ultimul rînd cu copiii …toate aceste interacțiuni sînt din ce în ce mai dizarmonioase și nocive.
Asta în timp ce individul își spune sieși că el:
– e ființă de lumină, sau oricum ceva viu- spiritualitate
– că are un ego, dar NU este acel ego – minciuna psihologiei
– că se poate dezvolta personal și face un business, și s-a scos, a învins sistemul.
Ah, deci asta era soluția, sistemul trebuia învins, el fiind creat de cine ? 🙂
Uită să spună că tot de el e construit, iar
binefacerea lui financiară se bazează pe exploatarea altuia.
- Omite și faptul că productivitatea ar fi permis încetatea exploatării între semeni cu mult timp în urmă.
Mă refer la saltul uriaș din secolul trecut de la plug, plug motorizat la combină agricolă. Salt care a fost făcut pierdut, furat de sistem, oamenii nebeneficiind de pe urma acestui uriaș progres tehnologic. - Nu e fain ca țelul tău în viață să fie să urci un pic mai sus, cît să îi folosești pe alții pentru tine? Iar acei alții să te invidieze că i-ai învins, ca într-o sincronă distopie colectivă. Deci reluăm: Tu învingi sistemul, te sui deasupra altora, iar cei de dedesubt te admiră că te-ai suit deasupra lor. 🤪
Sigur ești bine, mă adresam lui homo sapiens, acum ? 🙂
Nu homo sapiens, oculta e de vină
Iar cînd e vorba de a recunoaște că sistemul e creat prin inconștiența maselor, iar neagă și caută vinovați exteriori (organizații oculte) – schema clasică de a proiecta în afară cauza propriilor absurdități.
- Deci oamenii cred că
– sistemul trebuie învins, în timp ce
– susțin sistemul prin validare ovină, pardon civică periodică, o dată la 4,5 ani,
– contribuie astfel, direct și activ la acumularea de putere, între timp,
– îi admiră pe cei care stau deasupra lor și profită de ei, ca în final
– se lamentează că lumea e condusă din umbră de niște cinici puternici și bogați.
Superb ! 😆Frumos sau ce?
*Amuzant e că unii cred în fatalitatea acestor organizații, în timp ce validează Legea rezonanței, sau alte ”înțelegeri” de bază care îi indică faptul că aici, pe Pămînt nu e totuși sat fără cîini, și totul are un rost și un scop înalt.
O întreagă brambureală, negare, minciuni și contradicții definesc mentalul și comportamentul omului din aceste vremuri (deocamdată, nu va fi așa pentru mult timp).
Iar știința fiind creată tot de mase, ce ar putea înțelege și semnala ?
Păi ce să semnaleze: e o perioadă de criză, facem ce putem, ajustăm.
Astfel psihologia își dă mîna cu spiritualitatea în această ”conspirație” a minciunii, a negării adevăratei identități.
Homo sapiens e viu, conștient, egoul e de vină.
Pentru că aspectele de mai sus nu vin dintr-o eroare a evoluției, un ghinion de neșansă, ci din identitatea subiectului care produce aceste perturbări.
Adică societatea nu e în colaps din întîmplare, indivizii nu trec prin crize personale din cauza vîrstei sau a unei conjuncții nevaforabile a lui Pluto cu Mercur, ci toată tărășenia originează în identitatea adevărată a lui homo sapiens.
Cînd zic ”adevărată” mă refer la cea activă – de la butoane, nu cea aflată în comă, care e invocată doar pentru că oferă niște speranțe deșarte-vezi amăgirea spirituală a trezirii și a îmbunătățirii calității vieții.
Pare un joc de cuvinte dacă spun: adevărata identitate a lui homo sapiens e una falsă, fictivă.
Egoul este acea identitate, adică noi sîntem egoul.
Faptul că la copii nu egoul este la butoane, și la adulți probabil în scurt timp istoric va fi la fel, este una, dar realitatea, în fapt, în adevăr, în concret, în manifestare, adică AZI și în ultimele mii de ani, egoul este miezul ființei noastre.
Noi sîntem egoul, de aici neliniștea ce ne caracterizează fiecare suflare.
Sufletul, că poate te întrebi unde e sufletul în ecuația asta, e în stare de hibernare, inactiv.
Este tehnic incorect și deopotrivă ipocrit să spui că adevărata identitate este sufletul, sau ești o ființă conștiientă, din moment ce tu care rostești această afirmație ești egoul, și scopul declarației este tocmai de a-ți ascunde adevărata identitate, și a te îmbăta cu apă rece, amăgi că poți fi mai bine.
Te uiți în jur și vezi ce conștienți de sinele lor divin sînt oamenii, și ce efecte ”benefice” au iubirea și educația.
- Deci egoul confundă faptul că dacă dispune de un corp și o minte, asta l-ar face automat și viu.
Cu un corp și minte poți umbla și în somn, ca somnambul.
Dacă ar fi o ființă vie, înscrisă în circuitul vieții, ar activa armonios în acesta.
– Cum am mai spus, cînd viața nu trece prin tine pentru a te hrăni, ești nevoit să cauți alte surse.
De ce are nevoie id-ul, egoul de hrană în permanență?
Povestea e întreținută prin Vocea care vorbește și se ascultă, crede pe ea însăși.
Cînd nu mai are hrană, gînduri de rumegat, povestea nu mai poate rula. Dacă o iluzie se oprește din a se convinge pe sine că există, ce riscă să se întîmple?
De asta homo sapiens consumă necontenit, gînduri și senzații.
– Gîndurile îi șoptesc întruna că el există, și uite, a mai trecut printr-o situație favorabilă, defavorabilă, s-a descurcat e mîndru, nu s-a descurcat, e mîhnit…dar povestea eu-lui continuă astfel.
– Senzațiile îl animă periodic și scot din apatie. Sînt necesare, te fac să crezi că nu e chiar așa rău, și poate la un moment dat va fi mai bine…cîndva 🙂
Așa că se uită în frigider, după ce termin paragraful ăsta îl vizitez și eu, butonează telecomanda cu diversele canale, căi de a mai stoarce lămîia vieții. 😋
La fel de bune, ba chiar mai bune, uneori, pînă să te plictisești de ele, sînt persoanele, relațiile, mîngîierile, dominarea celor mai mici ca vîrstă și sau poziție, excursii exotice, păcănele, shoping, știm lista.
*Mai e un aspect interesant: Cînd egoul, alias homo sapiens sapiens e nevoit să recunoască că se comportă aberant cu tot ce înseamnă biosferă (inclusiv oameni), nici atunci nu se uită la cauză, ci alunecă într-o lamentare, care numai intelectuală nu e, și spune: ”omul e un animal violent, e rău”. Case closed.
Psihologii, filozofii, dar și spiritualii apelează la această ultimă scuză, chiar dacă e de inspirație religioasă: om ”rău”,”păcătos”, care nu vrea să se trezească și să constate minunatul său potențial personal sau spiritual.
Nu e vorba de răutate, sau sălbăticie, ci de o fantomă care nu are încotro decît a-și nega adevărata identitate iluzorie.
Reflexul religios apare subit la oamenii ”deștepți” științifici, intelectuali, atunci cînd nu mai au încotro. E momentul hilar cînd religia se unește cu psihologia.
E firesc să apeleze la scuza ”răului, pentru că cealaltă variantă, a recunoașterii că nu exiști este innacesibilă, fiind extrem de disconfortantă.
Deci recitalul continuă: Noi sîntem ființe de lumină, dar dintr-un motiv misterios ne comportăm ca șobolanii pe o corabie care se scufundă.
Sau, varianta științificilor: ”omul e un animal violent prin natura sa”, natura fiind istoria de pînă acum.
E logic, nu, dacă a fost violent pînă acum, să fie și în continuare.
E știință, ce naiba !
Cam asta e filmul lui homo sapiens sapiens, aventură, dramă, tragi-parodie cu final distopic.
🙂
