Care e identitatea noastră? Ce e omul?
Ai tot mai des senzația unui gol interior, o lipsă de sens? Te apasă o oboseală în ”suflet”, e tot mai mult gri în jur. Ca atunci cînd festinul s-a încheiat, prietenii au plecat și ești singur în living.
Nu știi ce te-ar înviora și face să revii la suflul de odinioară, cînd găseai satisfacție în tot felul de nimicuri…
Pe lîngă asta persistă o stare de angoasă, ca o durere surdă de măsele, ca neliniștea de dinaintea unui diagnostic sau a inevitabilei apariție a soacrei. Verifici frigiderul, Netflixul, prietenii online, te gîndești că soluția ar fi poate o nouă întîlnire, o aventură, sau o vacanță exotică.
Cauți ceva să te provoace, să faci ”wow”, sau măcar să te indigneze, scoată din sărite. Ceva, orice…care să te scape de senzația lunecării de ofidian pe coridoare terne, către nicăieri.
Cum probabil ai observat, în ultimii ani tensiunea, stările joase, disconfortul crește la mulți.
Starea de gol, majoritatea o simt (vag). La unii e bine acoperită de satisfacții zilnice – sindrofii, TV-shows, sau se țin ocupați cu tot felul de lucruri, în timp ce alții găsesc tot mai greu edulcorante, anestezice, moduri de pansare a felului neplăcut în care se simt.
Insatisfacția acută e punctul de plecare, deoarece deschiderea apare după conturarea unei decepții profunde ”Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Și flori de plumb și funerar veștmânt”.
Altfel cum să fii dispus să afli lucruri pe care le-ai ignorat pînă acum pentru că te scoteau din zona de confort.
Despre acestea discutăm aici, acele manifestări pe care societatea le ignoră, iar individul s-a obișnuit să le acopere cu cola și popcorn, sau să le numească simplu ”ego”.
De fapt nu despre ele e vorba, manifestările sînt doar indicii, efecte a ceva mai adînc, esențial și tare displăcut ochiului.
Mai e un ceva…
Ai observat că discutarea anumitor idei, concepte te mișcă, incomodează, ca un polițist ce dirijează o intersecție semaforizată?
Te simți vizat, ca și cum te bate cineva pe umăr.
Cele două aspecte: golul interior (nevoia de consum emoțional) și lipsa detașării față de idei sînt legate.
Crezi că e normal să fii deranjat de anumite lucruri, însă poți observa că fiecare individ e deranjat de altceva, iar intensitatea reacției diferă. Unora le place pizza cu ananas.
De ce se întîmplă asta (nu mă refer la pizza), și în ce constă natura ta ideatică, este tema abordată aici.
”Natura ta ideatică” – poate suna ca: „cel al cărui nume nu trebuie rostit”.
E totuși un aspect fundamental, ce poate fi pătruns în această incursiune.
*Site-ul are și ceva inedit. Prezintă un aspect în premieră.
Ne amintim cu regret perioada copilăriei.
Pentru majoritatea e vîrsta ”de aur”, fără griji, plină de bucurii. După care ne trezim brusc niște adulți serioși și lipsiți de vioiciune.
Între cele două vîrste și atitudini pare că e un moment de blank/vid. Ca și cum adolescența ar porni de pe peronul 9 și 3/4 din stația King’s Cross, și ajunge să se transforme în ceva teribil, între ele fiind o diferență de stare abisală.
Atît de mare încît vorbim de o identitate distinctă.
Ce anume s-a întîmplat atunci, cum a avut loc această transformare radicală, este un mister pentru psihologia actuală, dar și pentru spiritualitate.
Societatea tace, nu vorbește despre asta, pare că nimeni nu e interesat.
~Și totuși în depistarea adevăratei noastre identități e și cheia înțelegerii neajunsurilor cu care ne confruntăm.~
Asta e călătoria ce ți-o propun.
Una în care, la final e posibil să vezi lumea cu alți ochi, și în care nu vei mai prelua cu ușurință explicațiile puerile din mentalul colectiv: ”omul are un ego, de aia nu e bine”.
Începe cu:
- Ilustrarea și examinarea miturilor psihologice.
- Radiografierea societății prin prisma derivatelor rezultate din aceste mituri, ca de exemplu cumințirea-proces toxic deosebit de important pentru cei care au copii, sau și-ar dori să redevină unul.
- Apoi sînt ”beneficiile” aplicării teoriei, sau cel puțin așa credeam că stau lucrurile.
De fapt starea de ușurare ce apare pe parcurs, nu este dată de aplicarea vreunei înțelegeri, ci de subțirea egoului în urma supliciului transformărilor petrecute (drumul oaselor).
Cu alte cuvinte, tu nu poți face nimic pentru a-ți îmbunătăți starea, și aici vorbim de omniprezenta amăgire a soluțiilor, un subiect ce merită tratat în amănunt.
Un avantaj deloc de neglijat este ”împăcarea” cu propriul corp în urma aprofundării noii medicine.
*Precizări necesare:
– Nu este vreo exagerare, lucrurile prezentate și explicate în amănunt aici sînt în premieră.
– Nu sînt cunoscute psihologiei, iar spiritualitatea exprimată azi prin vocile cunoscute ”Ramana, Osho, Eckhart Tolle, și oricare alții – le ascunde, omite sau alterează.
– Este o complicitate vădită (inconștientă) între spiritualitate și psihologie pentru a masca adevărata identitate.
Cele prezentate aici vor fi baza unei viitoare revoluții în cunoaștere, și vor redefini radical (cea mai stringentă problemă) modul în care creștem copiii.
– O altă precizare necesară este că oricît de fascinați și avizi de cunoaștere ar fi oamenii, aceasta nu are capacitatea de a-i transforma intrinsec, de a-i însufleți.
Chiar dacă această revoluție va fi spectaculoasă, ea (doar) va anunța o transformare iminentă fără precedent.
Toate acestea vor fi detaliate în postări, vei putea înțelege, deduce de ce ”Viața e dincolo de cunoaștere”.
